Între psalm şi icoanǎ

Doina Mândru, 2007, text în catalogul expoziţiei: ”Între psalm si icoanǎ”, Mogoşoaia

Între psalm şi icoanǎ, în spaţiul contemplaţiei, gândul Elenei Murariu se lasǎ condus de vederea lǎuntricǎ, cea care generezǎ ineditele imagini ale laudei şi rugǎciunii prezentate în Foişorul Palatului Mogoşoaia. În spaţiul contemplaţiei, interpretarea scripturilor sau a tradiţiei bisericii este actualizatǎ prin trǎire în imagini iconografice inedite şi, mai ales, vii. L-aş defini chiar ca spaţiu al intimitǎţii iconarului un spaţiu al graţiei, al contemplǎrilor împǎrtǎşite, din care apar teme insolite dar dragi sufletului însetat de mântuire, cum sunt figurile Paradisului din mai vechile sale icoane.
Un spaţiu vizitat de data aceasta prin schiţǎ, acea notaţie fugarǎ, singura aptǎ sǎ capteze ceva din inefabilul din delicateţea fundamentalǎ cu care harul îşi reveleazǎ lucrarea. “Mâna” Elenei Murariu a ales însǎ şi desenul elaborat, în care peniţa urmeazǎ-supusǎ doar gândului- drumul ascendent al rugǎciunii. Asemenea desene, pe care le-am admirat cândva, la Roma, în linii şi mai eliptice, introduc într-un spatiu mai larg al percepţiei, în care forma tinde a deveni imaterialǎ, asemǎnându-se muzicii. Este spaţiul tensiunilor, al formulǎrilor vagi sau concrete a imaginilor, spaţiu ascensiunii dar şi al analizei înfrigurate, al temerii dar şi al dorului. Un loc în care totul e trecere, chemare reciprocǎ şi, la fel, comuna aşteptare.

Desenele Elenei Murariu din Foişorul Mogoşoaiei ilustreazǎ, acum rodnica, tensionata, dramatica aşteptare a Cinei şi a celor ce vor urma, însoţindu-ne transparente, pe cale.

Back