Icoana naşterii - Naşterea icoanei

Mogoşoaia, decembrie 2003 - martie 2004

Împreună cu Ion Grigorescu, Mariana Macri şi Mihai Macri, Elena Murariu, Horea Paştina şi toţi ceilalţi invitaţi ai lor, ne-am propus a arăta, atât cât se poate vedea din exterior, chipul în care icoana se naşte în mintea şi din mâna iconarului. Icoana îşi are originea, cum se ştie, în sfinţenia prototipului şi în dispoziţia lui de a se face cunoscut, dar aceasta nu se manifestă lesne şi nici chiar în mod obişnuit ochilor profani. Tainice rămân smerenia, curăţia, uitarea de sine a iconarului, ruga lui ardentă, topirea eului în căutarea, în contemplarea, şi apoi în redarea chipului sacru, după binestatuate modele, după binestăpânit meşteşug, ori după dumnezeieşti revelaţii. Se vorbeşte cu dreptate despre truda iconarului, despre atenta, migaloasa, umila şi nu rareori greaua lui muncă în surprinderea şi apoi în desavârşirea întruchipării în materie a ceea ce se poartă, prin chip şi culoare, dincolo de materie.

Elena Murariu reprezintă cazul cel mai rar al iconarului a cărui perfectă şi rafinată tehnică, de origine declarat bizantină, nu exclude reflecţia imnografului, a celui care preia întrebările dogmaticianului şi, în respectul tradiţiei patristice sau bisericeşti, îndrăzneşte creaţia iconografică. Este plină de respect şi neostentativă această proaspătă privire asupra temei pictate căreia i se sondează adâncimi nebănuite. Profeţiile Vechiului Testament, stihuri din Ceaslov sau Psaltire sunt regăsite în compoziţii iconografice de mare profunzime teologică şi de mare frumuseţe formală. Inovaţie care există fără indoială, este astfel, parţială. În “Nasterea Domnului”, înfăţişată în forma crucii, precum altcândva, în icoana “Bunei Vestiri”, Elena realizează o întâie turnare în forma a ceea ce poezia sacră a spus mai inainte şi face aceasta ca o consecinţă a reflecţiei teologice, înplinind în fond un alt mod al teologiei, o altă vorbire despre cele sfinte prin intermediul imaginii, al desenului şi al culorii. Este iarăşi o dovadă de netăgăduit a profunzimii şi actualitaţii perene a insăşi artei iconarului, cea care face vizibile cele invizibile şi apropie depărtările de neînchipuit.

Back