Între psalmi şi icoanǎ

Anca Ioniţă, “TimeOut Bucureşti” 6-19 aprilie 2007

Palatul Mogoşoaia

Îngerii Elenei Murariu se ţes din praf stelar, aripile lor transparente ridicându-se spre Creatorul Luminii purtate de înǎlţimea rugaciunii. În liniile asetice ale desenelor ei se pǎstreazǎ forţa canonului bizantin, hieratismul trupurilor sfinţite şi transparenţa materei pǎmânteşti. Restaurator de artǎ medievalǎ româneascǎ, Elena Murariu lucreazǎ în spiritul tradiţiei bizantine. Egoul artistic dispare pentru a lǎsa loc sacrului sǎ vorbeascǎ.

Expoziţia ei din Galeria Foişor a Palatului Mogoşoaia aduce vizitatorul în contact nemijlocit cu divinul. Sufletul urcǎ pe aripile hieratice ale îngerilor ce alcǎtuiesc una din cele mai frumoase “Scǎri ale lui Iacob” din tradiţia ortodoxǎ. “Primul lucru pe care mi-l poate oferi o icoanǎ adevǎratǎ este acela cǎ, de îndatǎ ce am dat cu ochii de ea, sǎ simt nevoia sǎ mǎ descopǎr”, mǎrturiseşte Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului. “Aceasta înseamnǎ transparenţa: Chipul icoanei adevereşte prezenţa persoanei care se aflǎ în spatele lui. … Aşa mi se par icoanele zugrǎvite de Elena Murariu”.

De aceastǎ transparenţǎ se încarcǎ privirea vizitatorului la contactul cu pergamentul icoanei.

Back