Un caligraf al sfinţeniei - Elena Murariu

Elena Dulgheru, Ziarul Lumina, sâmbătă, 27 iulie 2013

http://www.ziarullumina.ro/repere-si-idei/un-caligraf-al-sfinteniei-elena-murariu
Unul din cei mai valoroşi artişti iconari contemporani, Elena Murariu tocmai şi-a încheiat la Muzeul Ţăranului Român expoziţia de grafică şi pictură, intitulată „Rădăcini brâncoveneşti“, deschisă între 27 iunie şi 19 iulie.
Evenimentul se instituie ca un prolog al amplelor manifestări culturale dedicate marilor mucenici domneşti ai neamului românesc în 2014, an ce comemorează 300 de ani de la martirizarea Sfinţilor Brâncoveni.
Iconar şi restaurator de artă bisericească, Elena Murariu este unul din acei pictori de viţă aleasă care îşi trage seva din marea tradiţie românească, inclusiv atunci când mâna îşi permite să îi zburde liber, în aceeaşi arie a reflecţiei hagiografic-duhovniceşti, dar în afara formulelor stricte ale canonului. Şi asta, întrucât artista îşi înţelege libertatea de creaţie ca aşezare iubitoare şi inspirată în umbra Duhului.
Am remarcat-o în 2004, an omagial „Ştefan cel Mare“, în care artista şi-a adus obolul Sfântului Voievod printr-o serie de icoane create special pentru acest eveniment. Icoane originale - termen ce pare oximoronic, dar e valabil atunci când prototipul iconografic lipseşte şi trebuie creat. Un prototip iconografic aşteptat de 500 de ani. Cum să interoghezi 500 de ani de evlavie populară, pentru a descoperi prototipul zămislit de subconştientul cucerniciei colective? Elena Murariu s-a achitat exemplar de această sarcină, concepând o suită de modele iconografice dedicate Sfântului Voievod: Ştefan în faţa Tronului Judecăţii - icoană de tip acatist, cu scene biografice, Adormirea Cuviosului Ştefan... - compoziţii pline de forţă, realizate după toate regulile erminice, respirând robusteţe teologică şi o verde vigoare voievodală, despre care nu ţi-ai fi închipuit că sunt puse în pagină de o femeie.
Dar iată că vrednica zugrăvitoare de frumos continuă să se lase inspirată de zestrea de sfinţenie, încă nepusă suficient în valoare, a neamului românesc: există încă atâtea lumini care pâlpâie sub obrocul uitării, iar a le scoate la iveală este un recurs la memorie, ce ţine de geniul artistului preocupat de redescoperirea identităţii naţionale. Şi astfel, de ani buni, impulsionată, după cum mărturiseşte, de bardul Ioan Alexandru, un alt mărturisitor al sfinţeniei româneşti, dar condusă şi de alte intuiţii, Elena Murariu şi-a găsit un nou izvor de meditaţie: viaţa Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
„Constantin, cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul Ianache“, alături de doamna Maria Brâncoveanu, martoră şi jeluitoare a sfintelor mucenicii ale soţului şi fiilor săi şi de aceea numită de artistă „Mironosiţă“ - iată personajele ciclului pictural al „Rădăcinilor brâncoveneşti“, expus la Muzeul Ţăranului Român şi reprodus în cadrul albumului omonim editat de artistă.
O tainiţă de frumuseţe prosternată şi proaspătă veneraţie mărturisitoare, scrisă în culori delicate pe lemn şi hârtie - iată ce ne oferă Elena Murariu în ciclul de ofrande picturale brâncoveneşti, lucrat cu credinţă şi devoţiune timp de mulţi ani.
Înrâurită de duhul amplei înfloriri artistice brâncoveneşti, Elena Murariu plonjează în epoca de graţie a culturii române, fără a se lăsa contaminată de fastul şi tumultul aulic. Înzestrată cu armătura de sensibilitate a artistului creştin contemporan, Elena Murariu discerne, chiar şi între filele vremilor, zgomotul jurnalistic de sunetul esenţial, pentru a aşterne în faţa văzului postmodern pagini fundamentale ale războiului nevăzut al istoriei noastre. Renunţând la anvergura monumentală ce guverna ciclul Marelui Ştefan, artista coboară, cu o virtuozitate cel puţin egală, în zona reflexivităţii interiorizate a miniaturistului-cărturar. Din duhul acestora se inspiră ciclul „Rădăcinilor brâncoveneşti“. De aici libertatea compoziţiei şi improvizaţia cuminte, bine adaptată subiectului, delicateţea liniei şi a formei, aerul diafan, aproape transparent al artefactelor. Până şi piesele destul de robuste de lemn de tei, cu suprafeţe delicat modelate, vopsite în alb, pictate cu aureole de sfinţi şi contururi discrete ale semnelor vieţii, simţi că îşi iau zborul.
Imponderal, lipsit de unghiuri ascuţite, rezolvat în tonuri de ocru, verde şi auriu dominate de alb, întregul ciclu brâncovenesc parcă e pregătit să îşi ia zborul.
Elena Murariu este unul din puţinii artişti iconari contemporani care conferă meşteşugului miniaturii funcţia de caligrafiere cerească. Trăitoare a sensului mistic al icoanei, artista transformă hagiografia în poezie vizuală, pentru a se face ea însăşi lucrătoare de erminie.

Back